Traducere de Octavian Cocoş
Am duhul mult prea slab – sunt pieritor
Şi asta mă apasă-n mod constant,
Căci orice vârf şi orice-abrupt versant
Îmi spune că de-obidă o să mor
Ca şoimul care nu mai urcă-n zbor.
Dar e un lux acum ca să mă plâng
Când adieri din nori nu pot să strâng
Ca zorii să-şi deschidă ochiul lor.
Un creier şi aşa întunecat
Aduce vrajbă-n inimă subit;
Şi-aşa minuni dureri au provocat
Ce-a Greciei grandoare au unit
Cu timpul scurs – cu-oceanul agitat –
C-un soare-aprins – cu umbra ce-a sporit.
vezi mai multe poezii de: John Keats
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.